Se doare
În lumea care oscilează
Captivă-n pînză de minciuni,
Se iartă, plinge si visează
Şi se aspira la minuni.
Se fuge-n vid de disperare,
Se roagă-n gînd, fără şoptire,
Se-ascunde-n linişte, se moare
De dor, plictis sau de iubire.
Se scriu cuvinte nenăscute,
Se-ascunde cerul din priviri,
Se-mperechează riduri mute
Cu crăpăturile-n clădiri.
Se ninge, plouă, se furtună,
Se-neacă soarele în mare,
Se schimb-o viaţă pe o lună,
O lună-n care nu se doare.
D.S. replied:
o poezie demnă de N. Stănescu!
Bravo!!!
februarie 11, 2012 at 8:12 pm. Permalink.