Grand

Am visat mult la ceea ce am acum. Am asteptat cu nerabdare sa urc in avion si sa ma duca departe, acolo, langa EL, langa mare, langa viitorul meu devenit prezent..asa-dar…am zburat. In spatele meu am lasat o viata, o viata plina de toate..o copilarie, o camera,  o pereche de ochelari roz, un Eliade, un McDonald’s, o rutiera 129, o ‘besedka’, un blog, un 4 si un 3, si un ‘am doar 18 ani’. Eram pregatita pentru o schimbare, sa absorb fiecare picatura a Frantei si sa ma dizolv in ea, sa trec peste dor si melancolie pentru propriul bine, si sa ma intorc la acea viata cand o sa vina timpul, preferabil in perioada vacantelor. Dar inima nu alege cand sa lacrimeze, asa ca nici eu nu am avut de ales.

Pe o masuta de lemn langa pat sta un mic kolaj. Prietena mea mi l-a facut drept cadou de la revedere. Sunt vrio 7 fotografii din anii mei din liceu..cu cele mai apropiate persoane. In fiecare dimineata cand ma scol- il privesc. Mult. Nici nu-mi dadeam seama cate zeci de amintiri pot sa treaca intr-o minuta in memoria unui om. Sentimente atat de diferite, amestecate…puternice, cu miros de fum de tigara, gust de martini si jasmin, zvon de zambete si rasete si tocuri tzocainde.

Am tot ce am vrut si acum imi pun noi scopuri. Ma invata a doua mama ca planca trebuie pusa cat mai sus, pentru ca tinzand la mai mult, chiar daca nu atingi varful, ajungi destul de departe si mai ai gust de lupta. Nu mi-e frica sa ma avant in aceasta calatorie pentru ca il am langa mine pe EL, si brat la brat vom trece peste toate. Si parca am tot ce a vrut si am zburat. Si chiar sunt fericita aici, chiar fericita. Dar fiecare dimineata, cand ma scol…privesc kolajul si mi-i dor..nebuneste..de toti EI, ai mei, atat de apropiati de parca imi pare ca avem acelasi sange, sangele rosu aprins al pasiunii pentru viata, rosu aprins din tricolor, rosu aprins al dragostei pe care o putam unul pentu celalalt…fiecare in felul sau.

Mi-i dor de voi, prieteni..mi-i dor de noi. Mi-i dor de Eliade.

De casa?? Daca mi-i dor de casa si de mama? Sa nu indrazniti sa ma intrebati vreodata o astfel de intrebare.

septembrie 5, 2010. Început, Personal.