aşa simt…

Nu mai ştiu cum să încep un articol.

Nici măcar nu ţin minte cînd am scris ultima dată ceva aici.

Acum încerc să exprim în scris ceea ce nu pot spune nimănui.

Cele mai mari schimbări în viaţă sunt urmate de succese si eşecuri, avantaje şi sacrificii.

Care cîntăresc mai mult? greu de spus…

Sunt persoane care reuşesc să îmbine perfect totul cu pierderi minimale, pe cînd alţii nu reuşesc decît să eşueze, lasînd loc regretelor

Sunt acasă de 16 zile. Lungi, interminabile, 16 nopţi aproape nedormite. Cît de greu e să conştientizezi că nimic nu mai e aşa cum era atunci cînd ai plecat. Cît de dureros apasă ideea că şi acasă ai devenit aproape străin. Cît de neputincios te simţi în faţa faptului că nu ai reuşit să păstrezi nici jumătate din prieteni. Alte grupuri, alte glume, alte planuri, din care tu nu mai faci parte deja. Şi vrei să strigi, vrei să spui cuiva ce te apasă…iar în jur nu e aproape nimeni căruia să-i pese.

Aşa simt…

Ai simţit vreo-dată cum e să îndepărtezi, neintenţionat, cele mai dragi ţie persoane?

Aşa simt…

Şi îi invidiez pe cei care au putut să păstreze prieteniile intacte, să lege noi prietenii…Mie nu mi-a reuşit. Acum plutesc undeva în aer, fără nici un suport, şi peste tot mă simt străină…

Aşa simt…

Nu sun nimănui şi nici nu prea răspund la telefon. Nu întrebaţi….nu ştiu de ce…Mi-e frică să conştientizez că am eşuat…

Aşa simt…

Nu reproşez nimănui nimic. E probabil cursul natural al vieţii.

p.s. mi-e dor de voi, de noi…

Aşa simt…