eliadistă
A venit sfârşitul începutului. Mâine, voi păşi pe asfaltul şcolii oficial pentru ultima dată. S-au transmis ploi puternice, dar nu cred că mă va opri oarecum, pentru că mâine este o altă etapă pe care o voi considera depăşită, voi fi absolventă. Ţin minte o zi din primăvară, când eram clasa a şasea, şi gândeam că mai am fix atâţia ani de mai învăţat. Îmi părea că va trece o eternitate până atunci…but here I am- rochiţa călcată, pantofiorii lustruiţi, manichiura făcută şi la coafor înscrisă. Nu prea ştiu ce simt. Bucurie- da…altceva?-…da.. În ultima lună de mai stăteam mai des pe coridoare, ca să le ţin minte. Îmi imaginam cum voi reveni aici peste un an, doi, zece. Dirigintele ne povestea cum recent au venit la el în cabinet doi bărbaţi şi o femeie- toţi de vrio 50 ani. Au rugat să intre în clasă şi să stea în bancă puţin. Erau elevii şcolii din timpul sovietic, construită în locul liceului meu de acum. Mă voi întoarce şi eu.
Tot ce aud prin clasă este că în sfârşit scăpăm de şcoală. Probabil. Sunt nerăbdătoare şi eu să plec din liceu, dar nu pentru că mi-a fost rău, dar pentru că aştept să vină mai repede etapa universitară, acolo unde îmi doream să fie, alături de persoana cu care îmi voi petrece restul vieţii. Când voi păşi mâine în careu, când voi face cercul absolvenţilor şi mă voi opri în faţa tuturor acultând ‘ani de liceu’, îmi va trece în faţa ochilor fiecare an de şcoală..atât de plin şi deosebit.. fiecare. Voi scăpa şi o lacrimă, care din fericire va rămâne neobservată, noroc de waterproof mascara. Voi arunca o privire în jur… prietenii mei, fără cuvinte voi şti ce vor să-mi spună..şi cei care nu vor fi alături, tot voi şti..întotdeauna ştiam.
Promoţia a 13, anul 2010, liceul academic român-englez Mircea Eliade. Aşa vom fi ţinuţi minte.
traitsa replied:
. si de la capat.
mai 30, 2010 at 7:01 pm. Permalink.
am replied:
uhh, draga, sa stii ca am savurat din ceea ce ai scris. Ma reprezinta aceste ganduri, si mi-e dor de liceul meu. A fost in 2007, anul cand am finisat studiile liceale. Si chiar daca mai am mult, foarte mult pana la varsta de 50, mie deja astazi imi este dor de banca a treia de la ora de matematica, de banca unu de la ora de biologie, de banca unu, randul din mijloc, al orei de limba si literatura romana. Imi este dor si de profesori, care m-au indrumat pe cararea dreapta, chiar daca se intampla ca nu imi puteam explica actiunile lor, cateodata. Acum, finisez studiile de licenta la facultate, si cred ca la anul viitor imi va fi si mai mult dor de de colegii mei de facultate, de timpul petrecut aici, de momentele pe care nu le voi intoarce niciodata. Voi merge in curand la liceul meu drag, ca sa fiu alaturi de cabinetele de acolo, chiar daca vor fi deja pustii, fara colegi. Sunt la 21 ani, insa imi pare ca timpul zboara cu o viteza dureroasa.
iunie 12, 2010 at 12:46 am. Permalink.
mariana replied:
citeam rindurile tale si simteam cum m-a apucat teama,ceva straniu,teama ca timpul trece atit de rapid.eu inca nu am terminat liceul,mai am “cireasa de pe tort”,dar deja ii simt lipsa liceului meu,mai bine zis a peripetiilor care le-am facut si a nebunilor cu care le-am facut.liceul cred ca e cea mai tare perioada din viata noastra.Pacat ca timpul ne fura atit de rapid “raiul” nostru:(in liceu traim cele mai tari emotii si sentimente.doar aici chiulim de la ore cu clasa si stam toti dupa asta pe “striom”:))
daca ar fi dupa mine as mai sta la liceu cel putin inca 2 ani:D:Dsa raminem clasa toti colegii:D
4 ever young:)
iunie 30, 2010 at 1:25 pm. Permalink.
Coafor replied:
Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.
aprilie 28, 2011 at 11:54 pm. Permalink.