Pentru… cu drag
Pentru cea care imi zice prima buna dimineata in romana,
Pentru cea cu care imprtim mincarea la cantina,
Pentru cea care gaseste mereu sa zica ceva,
Pentru cea cu care, desi petrec 20/24, 7/7, avem despre ce sa vorbim,
Pentru cea in prezenta careia ma simt in largul meu,
Pentru cea cu care pot sa tac,
Pentru cea cu care comunic aproape telepatic,
Pentru cea care mereu intirzie 
Pentru ea, dezinvolta, sincera, sensibila, onesta, desteapta, atenta, responsabila, politicoasa, saritoare la nevoie, jucausa, glumeata, sarcastica, binevoitoare, isteata…
pentru cea imprevizibila, pentru prietena mea, Gabi
pentru tine, scumpa, La Multi Ani !
Fie ca acum ca aceasta virsta sa aduca odata cu ea independenta si libertatea la care visezi, dar sa nu te grabesti sa cresti…!!!
Cu drag,
mult mult mult drag,
Eu
Să tacă toţi şi toate.
Îmi doresc să se facă linişte, macar pentru câteva fracţiuni de secundă. Să nu mai bată vântul, să nu mai scârţâie scările, să nu se mai audă maşinile. Să nu respire nimeni.
Vreau să vad pustiul din mine. Să ascult tăcerea. Să încerc să-mi amintesc vocea ei.
Am obosit să aştept consolare de la cei de la care până nu demult cerşeam prietenie. Şi ştii care-i ironia? Că subconştientul meu tot pe Ea o caută, pentru un cuvânt de alinare, pentru un moment de tăcere vorbitoare şi singurătate sublimă în două.
Aş fi preferat de mii de ori să mă rănească, să-mi zică că nu vrea să mai fim prietene, că mă urăşte, să ţipe, să mă înjure, dar s-o ştiu vie.
Durerea mută, latentă care s-a născut odată cu moartea Ei, regretele care mă macină, amintirile care mă urmăresc, m-au secat de puteri, de vise, de lacrimi. Plecarea Ei în nefiinţă m-a făcut să conştientizez cât de egoistă am fost. Nu am simţit niciodată nevoia să lucrez la prietenia noastră, pentru că totul mi se părea atât de firesc încât orice contribuţie ar fi debalansat echilibrul si interactiunea noastra aproape telepatică. În schimb, depuneam mult efort ca să fiu pe placul şi să intru în graţia prietenilor noi. Mesaje scrise înainte de teste, teze, zile de naştere. Articole dedicate. Ei nu i-au fost dedicate nici poezii, nici articole, nici mesaje profunde. Mă bazam pe ideea că ea ştie. Ştie că îi vreau binele, că-i doresc succese şi realizări frumoase, că mi-e dor, că-mi lipseşte, că o iubesc. Prezenţa şi suportul ei le-am luat ca pe un lucru cert, garantat. Şi, ştii cu ce am rămas? Cu prieteni puţini, de-mi ajung degete la o singură mână să-i număr. Puţini sunt cei care au jertvit cinci minute ca să-mi scrie că le pare rău şi să mă întrebe dacă pot să mă facă ceva pentru mine sau dacă vreau să vorbim sau dacă vreau să plângem împreună. Nu, nu m-aş fi simţit mai bine, dar măcar nu m-aş fi simţit atât de singură. Acestor persoane le mulţumesc. Pentru că m-au ajutat să păşesc înainte, m-au învăţat să respir din nou, să zâmbesc din nou, să conştientizez că trebuie să învăţ să trăiesc cu absenţa ei fizică. Pentru ca va avea, cu certitudine, mereu un loc în inima şi gindurile mele.
Acum, nu mai am nevoie de scuze întârziate, de păreri de rău, de ajutor cu termenul expirat, de gânduri răsuflate sau cuvinte goale. Nu v-a păsat. Şi nu mai e nimic de spus. Să taceţi şi acum aşa cum aţi tăcut atunci.
Să tacă şi avioanele şi maşinile şi distanţa.
Azi se împlinesc două săptămâni de cînd nu mai e.
Azi, e tăcere.
Se doare
În lumea care oscilează
Captivă-n pînză de minciuni,
Se iartă, plinge si visează
Şi se aspira la minuni.
Se fuge-n vid de disperare,
Se roagă-n gînd, fără şoptire,
Se-ascunde-n linişte, se moare
De dor, plictis sau de iubire.
Se scriu cuvinte nenăscute,
Se-ascunde cerul din priviri,
Se-mperechează riduri mute
Cu crăpăturile-n clădiri.
Se ninge, plouă, se furtună,
Se-neacă soarele în mare,
Se schimb-o viaţă pe o lună,
O lună-n care nu se doare.
Inception
Trebuie sa atentionez ca nu am scris nimic de vreo doua luni, prin nimic am in vedere, nimic. Si daca, cele ce urmeaza a fi expuse va vor parea extrem de banale si copilaresti atunci va sfatuiesc, sa gasiti in coltul drept al monitorului butonul rosu si sa-l apasati cu indirjire. Caci ce folos?
Acum o luna traiam cu un suris pe fata, o stare de asteptare nemasurat de placuta, cei care imi sunt apropiati stiu de ce. Traiam condus fara sa stiu de o inscriptie de pe peretele loungelui unde eu obisnuiesc sa gindesc, „dream as if you’ll live forever, live as if you’ll die today”. Traiam un vis unde ideea otravitoare se ascunse ca un parazit, sa ma ierte Cobb de plagiarism. Cu toate ca pina la urma totul a fost inutil, imi pare bine ca am incercat, imi pare bine ca am inteles ca e apreciat corect acela care nu este măsurat împreună cu piedestalul pe care şede. Piticul nu e mare, chiar de-ar sta pe un munte. Colosul îşi va păstra mărimea, chiar dacă va sta într-un puţ.
Timpul a trecut, am lasat in spate, amintiri, prieteni si locuri, am pierdut ochi pe care ii adoram sa-i privesc, in care se reflectau dragostea mea, nemarginita putere a prieteniei. Mi s-a reprosat nu demult ca maturitatea nu imi este comuna, ca actionez neserios, ca reflectez ceea ce vad intr-o maniera mai mult banala si irationala, intr-un cuvint, copil. Aici, peste tot unde am privit am văzut mulţi bătrâni, unii erau liniştiţi şi resemnaţi, alţii erau excentrici şi rebeli, dar toţi erau
bătrâni. Mai bine raman copil,sa iubesc,sa intreb si sa surid, timpul singur va veni dupa mine. Pina la urma, noi cream anii, iar ei sunt recunoscatori. Maturitatea si intelepciunea mea consta in faptul ca eu nu ma grabesc, nu uit si nu ma prefac ca imi pasa.
Nu inteleg oamenii care vorbesc despre ceea ce nu stiu, ca analizeaza ceea ce nu inteleg si ca condamna ceea ce le-a creat ca personalitati. Adevarul argumentului consta in faptul ca el tot timpul va putea fi combatut, ca orice afirmatie va fi supusa devreme sau tirziu criticii. Chiar si eu uneori calc pe aceasta grebla filozofica, spre exemplu, am fost intr-o biblioteca care m-a fascinat prin marime, prin nebunie, caci este si ea un azil al gindurilor noastre ne-banale. Am inteles, ca voi avea dreptul deplin sa critic doar cind voi aseza si eu acolo, o idee originala, ce va schimba fata lumii pentru care am atitea sentimente contradictorii.
Am rugat o prietena foarte apropiata, sa ma exprim, sa fiu citit, sa fiu inteles de cei care vor asta. Daca se mai intreaba cineva de ce am ales aceasta cale, o sa raspund ca am ales-o din aspiratie, dintr-o curiozitate nebuna fata de oameni. E prost omul care cumpără calul pentru că i-a plăcut pătura şi frâul.
C.V. TRAIAN
Grand
Am visat mult la ceea ce am acum. Am asteptat cu nerabdare sa urc in avion si sa ma duca departe, acolo, langa EL, langa mare, langa viitorul meu devenit prezent..asa-dar…am zburat. In spatele meu am lasat o viata, o viata plina de toate..o copilarie, o camera, o pereche de ochelari roz, un Eliade, un McDonald’s, o rutiera 129, o ‘besedka’, un blog, un 4 si un 3, si un ‘am doar 18 ani’. Eram pregatita pentru o schimbare, sa absorb fiecare picatura a Frantei si sa ma dizolv in ea, sa trec peste dor si melancolie pentru propriul bine, si sa ma intorc la acea viata cand o sa vina timpul, preferabil in perioada vacantelor. Dar inima nu alege cand sa lacrimeze, asa ca nici eu nu am avut de ales.
Pe o masuta de lemn langa pat sta un mic kolaj. Prietena mea mi l-a facut drept cadou de la revedere. Sunt vrio 7 fotografii din anii mei din liceu..cu cele mai apropiate persoane. In fiecare dimineata cand ma scol- il privesc. Mult. Nici nu-mi dadeam seama cate zeci de amintiri pot sa treaca intr-o minuta in memoria unui om. Sentimente atat de diferite, amestecate…puternice, cu miros de fum de tigara, gust de martini si jasmin, zvon de zambete si rasete si tocuri tzocainde.
Am tot ce am vrut si acum imi pun noi scopuri. Ma invata a doua mama ca planca trebuie pusa cat mai sus, pentru ca tinzand la mai mult, chiar daca nu atingi varful, ajungi destul de departe si mai ai gust de lupta. Nu mi-e frica sa ma avant in aceasta calatorie pentru ca il am langa mine pe EL, si brat la brat vom trece peste toate. Si parca am tot ce a vrut si am zburat. Si chiar sunt fericita aici, chiar fericita. Dar fiecare dimineata, cand ma scol…privesc kolajul si mi-i dor..nebuneste..de toti EI, ai mei, atat de apropiati de parca imi pare ca avem acelasi sange, sangele rosu aprins al pasiunii pentru viata, rosu aprins din tricolor, rosu aprins al dragostei pe care o putam unul pentu celalalt…fiecare in felul sau.
Mi-i dor de voi, prieteni..mi-i dor de noi. Mi-i dor de Eliade.
De casa?? Daca mi-i dor de casa si de mama? Sa nu indrazniti sa ma intrebati vreodata o astfel de intrebare.
nu, azi nu…
se zice ca cele mai multe minciuni se nasc drept replica la intreabarea “ce mai faci?”. de cele mai multe ori, raspunsul e “sunt bine, merci, tu?”. rareori se face exceptie de la regula, si atunci, doar in prezenta celor mai apropiati si de incredere…
nu, azi nu voi minti, tu doar intreaba-ma, intreaba-ma orice, azi voi spune adevarul. iti voi zice ca nu mi-e bine defel, ca zimbetul mi-e fals, ca vreau sa plec cit mai curind, ca am obosit…
azi scriu fara diacritice sau majuscule, azi sunt trista, si nici detaliile nu mai conteaza chiar atit de mult
articolul este dedicat celor dragi mie, celor care nu-mi cred minciunile, celor de care intr-adevar imi pasa…
fetei cu zimbet larg, celei cu gropita in barbie, blondei cu ochi tristi, blondei cu pistrui, brunetei cu ochi albastri, lui origami
baiatului cu cravata, celui nonconformist-etern-indragostit, blondului cu maiouri dungate, brunetului cu bucle…
aşa simt…
Nu mai ştiu cum să încep un articol.
Nici măcar nu ţin minte cînd am scris ultima dată ceva aici.
Acum încerc să exprim în scris ceea ce nu pot spune nimănui.
Cele mai mari schimbări în viaţă sunt urmate de succese si eşecuri, avantaje şi sacrificii.
Care cîntăresc mai mult? greu de spus…
Sunt persoane care reuşesc să îmbine perfect totul cu pierderi minimale, pe cînd alţii nu reuşesc decît să eşueze, lasînd loc regretelor
Sunt acasă de 16 zile. Lungi, interminabile, 16 nopţi aproape nedormite. Cît de greu e să conştientizezi că nimic nu mai e aşa cum era atunci cînd ai plecat. Cît de dureros apasă ideea că şi acasă ai devenit aproape străin. Cît de neputincios te simţi în faţa faptului că nu ai reuşit să păstrezi nici jumătate din prieteni. Alte grupuri, alte glume, alte planuri, din care tu nu mai faci parte deja. Şi vrei să strigi, vrei să spui cuiva ce te apasă…iar în jur nu e aproape nimeni căruia să-i pese.
Aşa simt…
Ai simţit vreo-dată cum e să îndepărtezi, neintenţionat, cele mai dragi ţie persoane?
Aşa simt…
Şi îi invidiez pe cei care au putut să păstreze prieteniile intacte, să lege noi prietenii…Mie nu mi-a reuşit. Acum plutesc undeva în aer, fără nici un suport, şi peste tot mă simt străină…
Aşa simt…
Nu sun nimănui şi nici nu prea răspund la telefon. Nu întrebaţi….nu ştiu de ce…Mi-e frică să conştientizez că am eşuat…
Aşa simt…
Nu reproşez nimănui nimic. E probabil cursul natural al vieţii.
p.s. mi-e dor de voi, de noi…
Aşa simt…
Distrugătorul
Priveam acuma pozele colegilor de pe facebook. Mă apucă câteodată aşa zdviguri. Profile pictures. Nu, serios, pentru interes intraţi la profile pictures a oricărui prieten şi făceţi diferenţa dintre prima sa fotografie postată..şi ultima adăugată. Primele noastre fotshi, pe vremuri când doar am descoperit de facebook erau de prin a 10. Practic poţi să citeşti viaţa unui om pe parcursul acestor 2 ani trecuţi doar după pozele sale. L-am ales pe el, prietenul meu de demult, rămas acolo, cu care am trecut chiar din a 10 şi până în ultima zi de şcoală- 31 mai, ai mei cei mai scumpi ani de liceu. Doamne, ce aş mai rămâne să învăţ un an aici. Nu pentru că o să-mi fie dor de profesori sau cabinete, dar simplu- să văd cine o să facă primul pas de omucidere în colectiv, şi cât timp va trece până la următoarele.
Anii de liceu sunt cei mai interesanţi. În a 10 îi urăşti pe toţi pentru că nu-i cunoşti. A 11 e pentru a se iubi între noi şi pentru a savura viaţa în roz şi prieteniile veşnice pân la adânci bătrâneţi. Iar a 12 e cireaşa de pe tort- cel mai dulce desert, cea mai frumoasă recompensă…În a 12 înţelegi de ce şcoala e şi şcoala vieţii. Mamă dragă, ce ipocrizie, ură, vorbe şi fapte. Câtă nemulţumire şi câtă invidie. Dar zâmbete false! Dar minciuni şi “padle”! Cel mai klassna e că fiecare, dar fiecare vede asta, fiecare o face şi o rabdă..şi cel mai picant- fiecare o savurează..până la ultima picătură. E ceva bolnav în psihica noastră, sau asta-i educat în noi subconştient?.. Ce-aş mai sta eu aici şă văd teatru…ce-aş mai participa.. Sunt foarte mulţumită soartei că anume aşa clasă am avut şi aşa colegi. Că în perioada fragilă a vârstelor m-a aruncat în foc şi gheaţă şi în ei- ai mei cei mai apropiaţi lupi flămânzi.
Fotografiile erau a prietenului meu de demult, rămas acolo. Era micuuuuţ şi prostuţ în prima sa fotografie. Era “smeshnoi” (iertaţi-mă de exprimare, dar am dat deja bacu la română). Era “normal”. Era acela pe care îl ştiam de copilă. Ultima sa fotografie eu i-am făcut. E obosit pe ea. E cu inimioara obosită. E obosit de voma pe care i-o provoacă societatea din jur, într-un timp chiar împreună vomitam de ea. Acum vomită el de mine, şi eu de el. Kartina Repina- “Priplyli”.
ah da..am încălcat drepturile de autor. Paaaa!
eliadistă
A venit sfârşitul începutului. Mâine, voi păşi pe asfaltul şcolii oficial pentru ultima dată. S-au transmis ploi puternice, dar nu cred că mă va opri oarecum, pentru că mâine este o altă etapă pe care o voi considera depăşită, voi fi absolventă. Ţin minte o zi din primăvară, când eram clasa a şasea, şi gândeam că mai am fix atâţia ani de mai învăţat. Îmi părea că va trece o eternitate până atunci…but here I am- rochiţa călcată, pantofiorii lustruiţi, manichiura făcută şi la coafor înscrisă. Nu prea ştiu ce simt. Bucurie- da…altceva?-…da.. În ultima lună de mai stăteam mai des pe coridoare, ca să le ţin minte. Îmi imaginam cum voi reveni aici peste un an, doi, zece. Dirigintele ne povestea cum recent au venit la el în cabinet doi bărbaţi şi o femeie- toţi de vrio 50 ani. Au rugat să intre în clasă şi să stea în bancă puţin. Erau elevii şcolii din timpul sovietic, construită în locul liceului meu de acum. Mă voi întoarce şi eu.
Tot ce aud prin clasă este că în sfârşit scăpăm de şcoală. Probabil. Sunt nerăbdătoare şi eu să plec din liceu, dar nu pentru că mi-a fost rău, dar pentru că aştept să vină mai repede etapa universitară, acolo unde îmi doream să fie, alături de persoana cu care îmi voi petrece restul vieţii. Când voi păşi mâine în careu, când voi face cercul absolvenţilor şi mă voi opri în faţa tuturor acultând ‘ani de liceu’, îmi va trece în faţa ochilor fiecare an de şcoală..atât de plin şi deosebit.. fiecare. Voi scăpa şi o lacrimă, care din fericire va rămâne neobservată, noroc de waterproof mascara. Voi arunca o privire în jur… prietenii mei, fără cuvinte voi şti ce vor să-mi spună..şi cei care nu vor fi alături, tot voi şti..întotdeauna ştiam.
Promoţia a 13, anul 2010, liceul academic român-englez Mircea Eliade. Aşa vom fi ţinuţi minte.
martie
Mi-a tapat un prieten numele în google. Unul din linkuri l-a îndreptat pe pagina unui blogger unde era postată o fotografie din Blogovăţ 2009. Eram eu (?) acolo. Priveam monitorul şi încercam să înţeleg la ce mă gândeam atunci. Privire tristă, din răsputeri încercând să mă concentrez la speechurile lui Gurău. Părul scurt, faţa roşie de emoţii, mânile împreunate, spatele drept. Vroiam să impresionez pe cineva care stătea cu spatele la mine, la doi paşi distanţă.
Îmi amintesc de etapa ceea a vieţii mele ca cea mai plină- blogul yin4yang în care s-au vărsat toate gândurile depozitate timp de 17 ani. Atâtea idei, nerăbdătoare să fie postate, scrise stângaci, dar oarecum drăguţ. Primul blog al meu şi al Ei, rămas adevărat undeva acolo. În jurul blogului cela s-au învârtit pasiuni şi lacrimi, certuri şi descurajăr..şi iluzii..multe – multe. Nu cred cineva să se supere dacă voi spune ce defapt s-a întâmplat.
Aşadar…o zi de vară, eu şi ea la McDonald’s.
-Ştii, am o idee, hai să facem un blog împreună.
-Ce-i asta blog?
-Asta-i o pagină în internet pe care scrii tot ce vrei.
-Mmmm. Hai. Da cum ţi-a venit aşa o idee?
-Păi… nuştiu, pur şi simplu. Citesc mai multe bloguri şi cred că am putea şi noi să scriem ceva bun, lumea să ne citească.
-Aa..klassna. Îmi pare că la etajul 3 este internet, hai chiar acum să mergem şi să-l facem.
..şi aşa s-a început. Câtă sârguinţă în primul articol, cuvinte schimbate de sute de ori, virgule cratime verificate atent, şi sigur fotografia cu jumătăţi de faţă. Un ochi negru, unul albastru. Yin pentru Yang. Scriu acum dar îmi amintesc cu melancolie.
Următorul pas a fost un capitol întreg din cartea vieţii noastre pe care niciodată nu cred că îl vom uita, nici ea nici eu. Le spune P.H. şi A.G. )))) Întotdeauna încurajaţi de ei, şi impresionate prin maturitatea şi inteligenţa lor, cei doi bloggeri au pătruns adânc în sufletele noastre..creţoşii))) Inspiraţia noastră în a scrie ei au fost. Îndrăgostite la 17 ani. Viaţa s-a rezumat la pagina din wordpress şi comentariile atât de aşteptate de la ei. Concursul Blogovăţ chiar ne-a lăsat să credem că am putea lua ceva. O sancta simplicitas!!! Am intrat în sală şi am aşteptat. A.G. politicos s-a apropiat şi ne-a salutat. Ne-a urat succes. Eu însă, nu pe el îl aşteptam. Când mi-a făcut semn că a venit şi al doilea, mi-a stat un nod în gât. Ştiţi ca-n filme, o mie de gnduri pe secundă. Vine? Se apropie? Să mă scol? Să-l salut? Ce să spun? Salut?..sau Bună ziua?..sau în sfârşit ai venit? Ce să-l întreb? Gata, ştiu. O să-i zic salut şi mă bucur să te văd. Aha, gata! Calm!
Ca să rezum cele 2 ore de tortură este suficient să zic că nimic nu s-a întâmplat. Nimic la ce ne-am aşteptat, aspirat, imaginat. nimic. Vroiam să mergem undeva să ne scoatem cămeşile care ne strângeau, cerceii grei şi ţinutele perfectă. Afară era mult mai răcoare. Feţele ardeau.
-Gata?
-Gata.
Pagina a fost ştearsă de autor.
A fost luna martie 2009. Acum e martie 2010. Nu scriem atât de des pe blog, ba chiar deloc în ultimul timp. S-au schimbat atâtea…foarte multe…extraordinar de multe. Priveam fotografia de la Blogovăţ 2009 şi mi-au trecut fiori. Un singur an a trecut, dar parcă 3 sau 5. Ea e în Anglia, eu sunt aici şi aştept răspunsul de la universitatea la care plec să fiu alături de jumătatea mea..în Franţa. Prieteni au venit, prieteni s-au dus..prieteni au trădat şi au inspirat. Nu ne ajunge timp de nimic. Primul an la college şi ultimul an la liceu- experienţe unice. Fericite. Diferite. Schimbate şi perfecţionate cu inovaţii.
Un an. Atât de mult. Atât de puţin.Uite că şi Blogovăţ 2010 la care nici nu ştim cine participă. Greu de urmărit blogosfera care se lărgeşte atât de repede. Dacă eram în anul trecut, aş număra probabil câte zile au rămas până la premiere, astăzi…numărăm zilele când ne întoarcem acasă sau când plecăm de aici..şi toate într-un singur an doar.
hm…interesant, ce voi scrie în martie anului viitor?..
..dacă voi scrie.
