De azi mă dezic de tine şi de mine şi de noi
Mi-am călcat şireturile. Le-am pus pe post de cercei.
Mi-am bortelit colanţii. Arată mai bine la gît decît pe picior. Mai ţin şi de cald.
Mi-am tuns părul. L-am vopsit verde. Mereu mi-am dorit sa ies în evidenţă.
Fumez şi beau.
Droguri.
Sex.
Aşa îmi manifest eu frustrarea. Aşa mă pun în rînd cu lumea.
Aşa îmi potolesc dorul de “acasă”.
Auzi, da hai să nu zici nimanui de dor, bun?
Că vreau să le şterg nasul tuturor cînd o să mă întorc. Să le cadă măselele de minte de ciudă. Că deh, eu vin de “după graniţă”.
O să aterizez şi îndată o să încep să strîmb din nas în stînga şi-n dreapta. Că drumurile nu-s drepte, că copacii cresc de jos în sus, că plouă rar, că fetele se îmbracă aiurea, că mă asurzesc ţocaiturile tocurilor, că limba-i stîlcită, că frunzele-s prea verzi şi aerul prea poluat.
Haideţi, dragi compatrioţi, să facem toţi aşa.
Să scuipăm în fîntîna din care am băut o bună parte din viaţă.
Să aratăm cu degetul la cei cu care ieri am mîncat din aceeaşi farfurie.
Să-i judecăm şi huiduim, scumpii mei, pe toţi cei care nu corepund noilor noastre standarte şi viziuni. Să scriem pe bloguri despre cele ce poarta haine ieftine şi neasortate, pantaloni strîmţi sau fuste scurte, decolteuri sau tocuri.
Să ne dezicem, dragii mei, de toţi cei care nu au avut şansa de a ieşi din ţară, de cei pentru care călătoria pînă la Chişinau e apogeul, de toţi cei care n-au pus mîna în viaţa lor pe o revista de modă sau n-au avut acces la internet, să vadă ce se face “afară”.
Haideţi fetelor, cele din USA, din UK, din Deutschland, France sau de pe unde va mai aruncat norocul, haideţi toate împreună să ardem amintirile în care purtam şi noi fuste mini şi blugi ţigaretă, în care eram machiate, cocoţate pe 15 cm, învelite în materiale semi-transparente cu decolteu pînă la buric. Sau NU, asa ceva nici NU a fost NICIODATĂ.
Haideţi baieţilor, cei de prin toate colţurile lumii. Spuneţi lumii întregi de unde sunteţi. Sau nu, mai bine nu. Mai bine minţiţi. E mai simplu aşa.
De azi, eu renunţ la trecut.
Să nu-mi mai scrieţi.
De azi voi veni în ospeţie la voi.
Ca să vă zic unde sunt eu acum şi unde aţi rămas voi.
Bye bye.
Savurează cu plăcere
O facem în fiecare zi. La fiecare conversaţie. Tot timpul. Câteodată o facem conştient, alteori nici nu observăm, pentru că a devenit o parte componentă din noi. Unele mai mici şi neînsemnate, dar altele- decisive în soarta noastră. Ne-am deprins atât de repede să le folosim, căci viaţa nu mai poate fi imaginată fără aceste dulci bombonele, glazurate pe dinafară şi cu o cireaşă îmbibată cu rom înăuntru. Cu cât mai des le consumi, cu atât mai tare te îmbeţi de la ele…problema, însă, fiind riscul să nu îţi mai revii din starea asta. Minciunile, necesarele minciuni.
Sunt ca tocurile, te ridică mai sus deasupra celorlalţi. Cu cât sunt mai înalte, cu atât mai greu să mergi pe ele, şi doar ani de practică îţi permit să o faci fără mult efort. Ţinuta se schimbă, şi vezi tot mai mulţi oameni îndreptând atenţia spre tine. Acest sentiment de satisfacţie, de plăcere te fac să nu revii la talpă niciodată, dar totuşi eşti conştientă că tot asta se datorează celor 10 cm, care defapt, nu îţi aparţin. Câteodată degetele îţi sângerează din cauza unei platforme suplimentare la tocul existent. Eşti deja cu 15 cm mai sus. Te dor picioarele şi eşti istovită, dar suporţi, pentru că asta îţi deschide multe posibilităţi.
De ce minţim? Este interesant că începem să o facem de mici copii. Simple chestii, din frică să nu fim pedepsiţi sau ocărâţi. Puţin câte puţin, înţelegem ce influienţă au câteva cuvinte asupra descursul evenimentelor. Nu, nu eu am stricat vaza, mamică. Este mâţa care a mâncat bomboanele de pe masă. Doamna profesoară, mi-am uitat caietul acasă, şi agenda tot. Da, Lenuţa, rochiţa ta e foarte frumoasă. Răspunde x=3, asta e răspunsul corect. Nu te-am chemat, pentru că ştiu că eşti ocupată. Da, eşti prietena mea cea mai bună. Promit să rămână între noi. Nu te voi trăda niciodată. Te iubesc.
Efectul acestor minciuni este diferit. Ca şi durata rezultatului. Pot să provoace o ceartă, un scandal, o perioadă îndelungată de supărare. Alteori doar face o prietenie sau o relaţie mai plină şi mai frumoasă. Subconştient poate şi îţi dai seama că există neadevăr, dar decizi să închizi ochii, pentru că e prea dulce…prea bun. Minciunim ca să întrecem, ca să câştigăm. Minciunim ca să rănim şi ca să înlăturăm durerea. Minciunim să păstrăm distanţa şi dimpotrivă- să fim mai aproape. Minciunim fără soviste, fără pic de milă. Minciunim celor mai apropiate persoane, celor mai iubite. Şi ei…tot ne minciunesc.
Cu toţii suntem îmbătaţi de nemaipomenita cireaşă din bomboana glazurată. Sentiment atât de euforic încât îţi asiguri o doză zilnică. Le mănânci cu poftă, le mănânci cu mare satisfacţie. Simţi cum sângele captează zahărul amestecat cu picătura de alcool. Cumperi cutii întregi de aceste dulciuri, pe lângă celelalte pachete oferite în dar de la prietenii tăi. Devine un articol inepuizabil în gospodărie şi întotdeauna porţi vrio două bombonele în buzunar, pentru orice eventualitate. Eşti dependent complet. Eşti narcoman. Nu e bine…dar nici rău. Cu toţii suntem. Unica frică pe care o purtăm, este ca sâmburele din cireaşă să nu se oprească în gât. Savuraţi cu plăcere.
Două lumi
Sunt într-o permanentă criză de timp. Sunt mereu presată de tot şi de toţi. Ocupată, stresată, enervată, nedormită, obosită şi îngrijorată. Este ultimul meu an de liceu, ultima scară spre un alt etaj din viaţa mea. Am multe scopuri, am vise, am ambiţii. Am creierul meu şi este arma mea principală. Vreau atât de multe. Am o listă întreagă de dorinţe şi un set de foi A4 cu planuri spre realizarea lor. Am 18 ani şi sunt plină de forţe. Am 18 ani şi îmi văd clar viaţa pe care mi-o doresc. Am 18 ani şi am văzut de toate…ei…aproape de toate. Ştiu cum să mă încredinţez atent, cum să NU cred, cum să ştiu sau să nu ştiu ceva la un moment..ştiu cum să aflu ca să ştiu..tot.
Mă interesez de politică, particip şi sunt membru la diferite organizaţii, mă implic şi mă dezvolt. Îmi construiesc viitorul, pentru că, odată conştientă de efemeritatea vieţii, vreau să storc tot din ea. Toate sucurile- dulci şi mai acrişoare, clasice şi exotice, mai limpezi şi mai extreme. O gaşcă nebună, o iubire pasională, un grad profesional, nişte relaţii internaţionale, câteva culturi diferite, un Turn Eiffel, un oficiu la etajul 77, haute couture, o săritură cu paraşuta, o gală, un tour de monde… Tind spre asta…am ceva din asta şi acum. Vă întrebaţi probabil spre ce fac aluzie.
Ia trageţi o fugă până la un sat din apropiere. Găsiţi acolo un tânăr sau o domnişoară şi întrebaţi: Ce vrei TU de la viaţă? O să te privească ca pe un nebun. Ce vre’ ş-aista? Eu am o vacă de muls ş mâncari di dat la porşi. Exagerez, evident. Nu chiar sunt ei din epoca de piatră. Au idee despre şcoală (primară), căsnicie şi odihnă…şi..mm..mi-i greu să mai zic ceva din lista asta. Cum trăiesc ei mă face să plâng câteodată. L-i s-a dat o viaţă…O viaţă…Una singură. Ce ştiu ei despre ea? Vă mai amintiţi gluma din internet: things to do today 1.wake up 2.survive 3.go to sleep. Amuzant, nu? E ridicol, deacord. Dar vă daţi seama? Ei aşa trăiesc. O călătorie până la Chişinău reprezintă cea mai mare aventură posibilă, un vis aproape irealizabil dacă mai vrei şi să trăieşti acolo. Dar până la asta nici nu ajunge. Ei se tem să vree ceva. Noi privim filme, citim cărţi şi creăm proprii idealuri despre cum trebuie să fie un lucru. O relaţie, de exemplu. Un cuplu. 2 îndrăgostiţi. Ce ştiu ei despre noţiunea de gentleman şi flirt. Despre faptul că sunt mai multe opţiuni , că mariajul nu este a avea o casă plină de animale şi tot atâţia copii, pentru că cineva nu ştie de contracepţie. Uite-te la tine! Eşti supra-informat despre SIDA şi HIV, despre gripa de tip nou, despre boli cu transmitere sexuală. Câte istorii îngrozitoare auzeam despre fetiţe de 14 ani care au rămas însărcinate neştiind, defapt, că există noţiune de sex. “Mi-a zis să dau picioarele în părţi- eu am dat. Pe urmă am văzut că mi se umflă burta şi am crezut că m-am îmbolnăvit de ceva. Acum nici nu pot să merg la şcoală.”
Fetiţe care trăiesc în neştire. Care habar n-au ce sunt drepturile de om şi care consideră violenţa ceva firesc, soţul fiecare noaptea beat- o regulă. Care nu cunosc ce-i aia independenţă sau feminism..care nu ştiu cum să se apere. Ele nu poartă tocuri simţind privirile bărbaţilor pe lângă care trec, ele nu se dau cu două picături de parfum după ureche, ele nu ştiu ce înseamnă a se dezbrăca frumos, ele nu ştiu despre carieră şi cum poţi şterge nasul oricărui bărbat. Ele nu ştiu ce e o fotografie artistică şi nu cunosc plăcerea olivei după ultimul gât de martini. Ele nu cunosc ce este salsa şi tango. Nici nu o să afle probabil despre inel cu diamant găsit în cupa cu şampanie. Nu vor avea banii pe care şi-ar permite cheltui cu prietenele. Nu vor trăi mai departe decât 300 m de la părinţii săi. Ele nu se vor putea exprima liber despre ceva ce le deranjează. Nu vor învăţa o altă limbă, nu vor putea utiliza Internetul şi toată viaţa vor considera o vacanţă la Maldive- un lucru imposibil, iar Maldivile- loc inexistent, un fel de far far away kingdom.
Câte lucruri ele nu vor încerca în viaţă. Cât de limitată existenţă vor duce.
Te-ai pus pe gânduri un pic? Ţi-i milă? Dai din cap afirmativ? Nu e pe mult timp. Mâine te vei trezi fără să-ţi mai aduci de articolul acesta şi de persoanele menţionate. Vei uita, pentru că ai o viaţă care aşteaptă să fie trăită. Pentru că vrei să ajungi acolo unde îţi doreşti şi nu ai timp de pierdut. Fiecare minut contează. Orişice contact sau întâmplare îţi îmbogăţeşte moralul. E greu şi periculos, e nesigur, dar foarte realizabil…şi…foarte interesant. Te-ai pus pe gânduri despre ei…pentru o secundă. Ei, însă, probabil nici nu se vor pune pe gânduri despre tot ce există pe lângă dânşii, despre lumea asta atât de nebună…atât de plină.
He’s just not that into you
Suntem frumoase, romantice, pline de viaţă. Suntem iubitoare şi sensibile. Suntem nişte zeiţe, fiecare din noi..cea mai mare capodoperă a lui Dumnezeu şi a naturii. Suntem femei, suntem un miracol. Dar cum să vă spun, fetelor…cam proaste sântem.
Recent am vizionat un film cu aceeaşi denumire ca şi articolul. Parcă mi-a tras cineva o palmă, dacă sincer. M-a pus pe gânduri şi m-a făcut să înţeleg multe lucruri. Nu vă faceţi mari speranţe, nu e despre sensul vieţii sau existenţa unei puteri supreme. E simplu despre relaţia între sexe şi cum femeile îţi crează o realitate falsă.
E patetic într-un fel. O privire jucăuşă din partea lui şi gata- mă vrea ca soţie. Un compliment şi gata- este al meu. Un sunet mai lung decât 1 minut şi gata- ne potrivim perfect! Credem ceea ce vrem să credem, ceea ce e mai uşor de suportat. Nu mă sună pentru că e în afara ariei. Nu mi-a scris pentru că a pierdut numărul. Nu intră în nici un fel de contact cu mine pentru că i-au furat telefonul, pentru că se teme de personalitatea mea prea complexă, pentru că i-a înghiţit ambele mâini un tigru şi nu poate forma, pentru că a nimerit în accident şi are amnezie, pentru că…pentru că..pentru că…….. Totul în afară de adevăr- he’s just not that into you.
Şi prietenele….ah…ce am face fără ele. Te susţin la maxim. Îţi şterg lacrimile cu basmaluţa salvând totuşi ultimile picături de speranţă, îţi mai adaugă la toate prostiile deja existente scenarii şi explicaţii de ce el te-a lăsat sau te-a înşelat sau nu te invită în oraş. Doamne, ce imaginaaaţie! Mă uimesc cât de tare ne place să complicăm lucrurile. De fiecare dată!
Câte cărţi publicate despre bărbaţi şi femei. Cum să te porţi, ce să spui, ce să nu face, cum să vorbeşti, cum să respiri în timpul întâlnirii şi cum să faci ca să fie doar al tău. Doar apărute pe rafturile magazinului, dispar în câteva secunde. Fetelooor! Din păcate nu sunt ei o mulţime de roboţi la care există o instrucţie pe care trebuie să o urmezi. Dar totuşi trebuie să înţelegi că men are simple! Încetaţi vă rog să complicaţi lucrurile. Încetaţi să plângeţi în isterică după ei. Încetaţi să suferiţi din nimicuri. Vei găsi pe-acela care e pentru tine. Nu te impune nimănui. Fii tu însuţi şi fii liberă. Nu te sună? Excelent! Nu îl căuta şi uită. Nu îi căuta explicaţii. Ce am reţinut foarte bine din film: “We are all programmed to believe that if a guy acts like a total jerk that means he likes you. ” “So trust me when I say if a guy is treating you like he doesn’t give a shit, he genuinely doesn’t give a shit. No exceptions.” “A guy who is really into you is going to want you all to himself. He is going to ask you on a date.”
Aveţi mândrie şi respect faţă de sine. Nu vă legaţi de orice oportunitate mizeră doar din frică să nu rămâi singură. Cel cu care vei fi, te va aprecia pentru cine eşti şi nu va sta să-i decodifici mişcările şi frazele. Dar până atunci- nu-ţi coplica viaţa. Let it go and face the truth. He’s just not that into you.
Bărbatul şi femeia – Victor Hugo
Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal. Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar. Tronul exalta, altarul sfinteste. Barbatul este creierul, femeia este inima. Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie. Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi. Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul. Barbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu. Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul. Barbatul are suprematia, femeia are intuitia. Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea. Barbatul este un geniu, femeia este un inger. Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil. Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita. Gloria face totul maret, virtutea face totul divin. Barbatul este un cod, femeia este evanghelia. Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti. Barbatul gandeste, femeia intuieste. A gandi inseamna a avea creier superior. A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola. Barbatul este un ocean, femeia este un lac. Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza. Barbatul este un vultur care zboara, femeia – o privighetoare ce canta. A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul. Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul. In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem. Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.
Pe mine mie redă-mă
De ce mă priveşti? De ce râzi? De ce mă arăţi cu degetul? Nebuno, eşti eu şi sunt tu, mă priveşti dincolo aşa cum te privesc de aici. Mă examinezi de jos în sus, iar eu invers. Cum s-ar putea altfel, defapt? Trăim în aceeaşi celulă îngustă, suntem un tot întreg chiar dacă suntem diferite. Mai ţii minte? Ultima dată când ne-am văzut am suferit acel avort spontan. Am pierdut copilul de la Măria sa, Inspiraţia. Nu cred că va mai vrea să repete experienţa de altădată şi iarăşi să facă dragoste cu mine. Aşadar- am rămas şi voi rămâne sterilă de la talentul meu de a scrie, de la tot ce gândeam că reprezint. Poate că mă voi călugări şi, după cum o să mă înveţe acolo, îi voi mulţumi lui Dumnezeu pentru nefiinţa mea, pentru nescrierea, pentru netalent. Iar tu? Cum o mai duci? Văd că eşti fericită să mă vezi aşa, deformată. Arăţi obosită şi tu de altfel. Te-a pătruns adânc rutina de fiecare zi şi simt că îţi este tot mai dor de mine. Degeaba, singură ai vrut să dispar, nu? Pentru că eu îţi cauzam problemele dintotdeauna şi eu eram prea curajoasă să te arăt lumii, iar tu, nebuno, repet, nebuno…eşti o fricoasă. Acum peste ceva timp vei pleca departe undeva prin Franţa la fratele nostru sau unde mai vrei tu şi o să-ţi aminteşti de mine doar când îţi va fi greu. Vei încerca să lipeşti două cuvinte, dar te vei simţi goală înăuntru, pentru că eu, parte cu parte voi rămâne aici. Un fir de sânge îi voi lăsa primei mele dragoste, rapide şi uitate. Zâmbetul îi voi lăsa mamei, despre care am scris…niciodată. Părul şi ochii- surioarelor mele din Rusia şi Anglia, care te vor ţine minte mai mult pe tine totuşi. Prietenilor “adevăraţi” le datorez un singur deget- ştii tu care, întotdeauna te apreciam pentru sarcasmul şi ironia ta. Draga mea, ai obosit…dar nu mai e mult. Avionul într-o singură direcţie la patria Edithei Piaf- va fi cheia spre fericirea ta. Ştiu că întotdeauna ţi-am fost piedică spre asta, dar scuză-mă, nu pot sta liniştită fără să zic nimic despre lumea şi oamenii din jurul tău. Poate că peste ani, când îţi vei aminti că odată am existat şi eu, frumoasă, proporţională, plină de forţe- te vei privi iarăşi în oglinda oarbă din care ne admirăm acum, şi o să mă vezi schimbată- cheală, tristă, oarbă defapt şi în plus- fără degetul din mijloc al mânii drepte. Vei plânge că nu m-ai luat cu tine, dar voi trăi mereu în ceea ce am făcut noi împreună…în oamenii pe care i-am iubit împreună şi cei după care plângeam…în durerile pe care le împărtăşeam şi speranţele dintotdeauna…voi trăi în fiecare gând al tău transpus în versul pe care eu l-am creat şi atunci, privindu-mă, dar nu şi în ochi, îmi vei spune cât de tare ai vrea să-ţi plângi durerea şi iubirea, suferinţa şi fericirea…şi poate atunci mă voi întoarce din adormiţi şi îţi voi cânta sufletul nostru. Nu ştiu. Poate că niciodată nu o să ne mai vedem. Ce nu s-ar întâmpla, te voi aştepta mereu…iar tu să-ţi cânţi versul renumit al cântăreţei îndrăgite- non…je ne regrette rien.
Celor mai, celor mai ..
Este plină de prietenie profundă şi tot atât de plină cu mizerie şi trădare. Pe câte zâmbete zilnice, pe atâtea vorbe după spate şi bârfe de prost simţ. E remarcabilă, e memorabilă, e neobişnuită. Totodată cea mai banală adunătură de oameni speciali, care fiecare cu capul său pe umeri construieşte un drum propriu şi absolut individual spre succes. Există grupuri şi subgrupuri. Grupul principal este împărţit clar şi delimitat. Un grup vesel, binevoitor şi frumos atât timp cât este necesară imaginea dată. Bun la beţie pe la clubul de golf şi la zile de naştere, care mai târziu vor rămâne în memorie ca fenomenul anului.
Informaţia este putere. Cine deţine mai multă informaţie- acela este liderul moral al grupului şi clasei excepţionale 12 L. Doar la finele studiilor am priceput cu cine prieteneam toţi aceşti ani- şi asta încă nu e nici pe departe sfârşitul. Cu câtă stăruinţă sunt mascate invidia şi concurenţa. Cu cât talent prefăcut sunt urate vorbe de succes la teze şi concursuri. Cu câtă frumuseţe şi delicateţe sunt trimişi prietenii mai puţin talentaţi atunci când vine vorba de format o echipă. Ascultaţi-mă voi, colegii mei. Sunteţi artişti extraordinari! Sunteţi deştepţi, foarte inteligenţi şi hâtri. Ei bine..nu toţi. Sunt şi personaje mai palide sau pur şi simplu invizibile. Sunt şi de ăştia cărora li se dedică zicala rusească- в семье не без урода.
Suntem cruzi unul cu altul. Sau asta dreptate se numeşte? Sau asta e normal? Poate că într-un anturaj necunoscut poţi, şi chiar trebuie să fii mi agresiv, insistent şi rău. Altfel cum să supravieţuieşti? Dar, să mă scuzaţi, să foloseşti slăbiciunile colegilor tăi, ideile sale, temerile şi talentele împotrivă lor, sau poate în favoarea proprie, călcându-i în picioare pentru neatenţia de încredere- asta e ceva anormal.
Există o linie. Când omul păşeşte peste linia ceea- el vede o altă lume. O lume în care poţi manipula. Cel mai uşor e să joci cu cei ce încă habar nu au de linie. Şi cei care mergeau cu tine umăr la umăr până tu să descoperi plăcerea jocului în teatru viu. Devine mai complicat când toţi cei care te înconjoară au nimerit în lumea teatrului. Măştile sunt atât de bine confecţionate, încât e greu să determini cine o poartă şi a cărui ten e natural. Voi, colegii mei, cu toţii purtaţi măşti. Şi poate chiar vă respect pentru faptul că o faceţi cu iscusinţă, deşi uneori o daţi în bară. E interesant să joc cu voi, e interesant să vă urmăresc jucând, e interesant să văd cum o luaţi prea departe, dar nici nu pot să vă opresc+ nici nu vreau.
Stranii relaţii, stranii discuţii, stranii capcane, straniu comportament. Stranie clasă. Aş fi vrut să personalizez cât mai mult posibil acest articol, dar cred că fiecare a simţit în care rând îi este locul. Scumpi colegi şi prieteni, învăţ de la voi şi vă iubesc…dar şi vă dispreţuiesc tot mai des.
Dialog fără interlocutor
Concluzii, impresii, opinii…
Dacă e să fac un bilanţ al celor 11 zile petrecute departe de casă, aş zice că e unul destul de pozitiv 
Noi feţe, noi zîmbete, noi experienţe şi… Noi- eu, amintirile mele, gindurile împrăştiate…
Deşi negasem vehement ideea unei eventuale schimbari de personalitate, aceasta e atît de inevitabilă…Priorităţi, idei, calificative…cu riscul să par banală, să repet ce au mai zis şi alţii înaintea mea, aici viaţa are un alt ritm, alt tact, alte culori. Iar eu mă las dusă de curent…pentru că îmi place aşa.
Priveliştea e altfel aici. La început m-a compleşit ideea că-i pierd pe cei dragi printre degete. Ieşind din circuitul lor, lipsind la momente importante, absentând zilnic…
Mă consolez legând noi relaţii…
Sunt ca un nou-născut 
Casc ochii de uimire la fiecare 5 secunde, zâmbesc la fiecare 3, ma îndrăgostesc fără pauză. Mi-e dor mereu, dar mi-o zic rar, prefer să-mi ocup mintea cu altceva…Şi da, sunt momente când simt că mă prăbuşesc, dar aici pur şi simplu nu e voie…
Ziua mea începe cu un dulce “bună dimineaţa” spus în limba mea, cu zâmbetul atât de familiar al colegei mele de cameră, cu duşul lor îngrozitor de fierbinte, care se opreşte la fiece 15 secunde (de’…fac oamenii economie din tot ), curăţitul dinţilor cu apă taaareeee reeece, mic dejun (cereale cu lapte), scurte convorbiri cu vecinii chinezi şi cărăruşa presărată cu flori, până la colegiu…Urmează ore plăcute în compania profesorilor atât de…liberi, degajaţi…şi a colegilor de diferite naţionalităţi…
E bine aici…Mi-e atât de dor de casă…
К***
Чужие мысли, вечера,
Чужие слезы и улыбки,
Чужое счастье и несчастье..
Чужое ты, моё вчера.
И я вчерашняя- чужая,
И даже ты вчера- чужой,
И странное наше начало,
Ведь странно быстро стал родной.
Мне чуждо было раньше солнце,
Теперь мне чуждый только дождь,
Мне чуждо было счастье, радость..
Родной была- тупая дрожь.
Всё было ложью, все неправдой…
..пока не появился ты..
И все внезаптно стало ярким,
Ко мне вернулись все мечты.
Ты- солнце, ты- тепло, ты- смех,
Ты- каждое воспоминание,
И не хочу я слышать тех,
Кто предсказал нам расставания.
Ты появился так внезаптно,
И стал так быстро мне родным,
Что мне так странно..мне так странно
Что ты когда-то был чужим.
Click dreapta- Delete
Nu-mi plăcea de mine. Prea transparentă, probabil. Fiecare din prietenii mei mă considera previzibilă într-o oarecare măsura, pentru că imaginea mea formată pe parcursul tuturor anilor de şcoală nu se mai schimba. Veselă, cu un râs molipsitor şi pe alocuri de prisos, câteodată spurcătă şi rea, alteori prea bună- totul se putea determina rapid şi fără mult efort. Mă prefăceam. Mă prefăceam că în afara lecţiilor sunt cu totul alta, încercam să mă prefac că mă prefac. În ultimul timp chiar aveam nevoie de o schimbare. Mi se făcea frică că oamenii ar putea să afle punctul meu vulnerabil, dar nu aveam nici cea mai mică idee că perla dată a fost demult descoperită şi şlefuită cu atenţie de fiecare.
Vroiam respect. Nu de la ei..vroiam eu însămi să mă respect. Respectul lor era o părticică necesară, dar nu şi suficientă. Mă respectau ei, mă iubeau ei, mă înţelegeau. Eu, însă, nu mă respectam, nu mă iubeam, şi nu mă înţelegeam. Cum poţi fi atât de naivă şi atât de des îndrăgostită? Cum poţi să fii atât de deschisă cu fiecare membru al grupului din care faci parte? Cum poţi să îţi ierţi o mărturisire directă către o persoană care absolut nu te merită? Aveam nevoie de un punct semnificativ care mi-ar şopti..nu!! mi-ar ţipa din toate puterile în urechea dreaptă că este destul!
Vara aceasta probabil va rămâne pentru totdeauna în memoria mea. Am aflat multe lucruri despre prietenii mei. Evident că niciodată nu voi arăta sau lăsa aceste lucruri să ne influienţeze relaţiile (unele- devenite formale pentru mine). Îi iubesc foarte mult şi le sunt mulţumită..fiecăruia absolut pentru ce mi-a dat şi ce nu mi-a dat.
Scriam despre asflat umed şi despre o oarecare persoană numele căreia nu mai ţin minte şi nici nu vreau să-mi amintesc. Poate că fiinţa mea s-a umplut până la vârf cu afecţiune şi..prostie, ca să găsesc în mine curajul să citesc ce am scris în faţa tuturor..cu o voce tremurândă. Aceste 2 sentimente, atât de compatibile, m-au lăsat să ating ultimul nivel al ridicolului şi..hmm..kkatului în care am căzut cu faţa în jos şi cu gura deschisă. Ce proastă.
Din acel moment, după gustul substanţei menţionate mai sus, a început procesul de hodorogizare (sper că nu încalc drepturile de autor). S-a creat un balonaş, fraged până când, umplut cu respectul de sine, deci şi indiferenţă. Perlele nu vor mai fi descoperite, dragii mei prieteni, iar cele vechi sunt deja distruse fără posibilitate de restaurare. Isterica la care aţi asistat şi i-aţi fost martori a fost ultima pe care o veţi vedea, ca şi orşice formă de slăbiciune din partea mea..în afara ciocolatei, evident.
Aşa, v-o prezit pe noua Eu, pe care o puteţi distruge doar cu o tonă de Milka, pentru că fiecare din voi pe parcursul acestor ani a cioplit din mine o bucată, fără ca eu să-mi dau seama. Mi-aţi fost colegi, prieteni, iubiţi, îngerii păzitori şi ..trădători.. şi totuşi vă iubesc..şi totuşi îmi sunteţi prieteni..şi totuşi unii- între ghilimele. Iar ţie, scumpule, persoana al cărei nume nu-mi amintesc şi nu-l voi mai pronunţa- îţi mulţumesc din suflet pentru punctul care acum îmi va schimba viaţa spre bine. Asta e ultima mea adresare către tine. Aş vrea să-ţi mai scriu două cuvinte speciale, dar nu pot, pentru că mă respect..şi pentru că nu mai au nici o valoare pentru mine..pentru că nu mai există.
