Aripi
Ti-am alergat prin ginduri si prin vene,
Ca sa-ti vorbesc despre tacerea mea
Iar tu de nepasare si de lene
Mi-ai zis sa tac sau sa gasesc pe-altcineva
Ti-am desenat un rid adinc pe frunte
Ca sa-ti umbreasca zilele de mai
Iar tu ai aruncat sageti marunte
In inima, acolo unde-mi stai.
Ti-am prins la spate pene de cocor
Sa poti plana deasupra celor pamintesti
Mi-ai sugerat sa-ncerc si eu sa zbor
Dar nu ai indraznit sa ma privesti
Ti-am pus lumina-n ochi si suflet
Sa vezi si simti de ce nu am zburat
“De frica” ai zis, fara sa stii
Ca ale mele aripi eu ti-am dat.
Scrisoarea unui ucigas
Scrisorile… Foi albe care poarta sufletul peste mari,oceane, continente. Ajung greu, cateodata deformate, cateodata prea greu… sau prea tarziu, cateodata nici nu ajung. Mai rar, dar se intimpla- scrisorile uita sa fie trimise, si sufletul nu ajunge la destinatar.
Am primit scrisori de la prieteni, de la mama, de la iubit. E inefabil sentimentul cand vezi plicul cu un timbru din strainatate si scrisul de mana mai mult decat cunoscut. Recitesc scrisorile de nenumarate ori, de parca as afla ceva nou de fiecare data. Ma fascineaza cum esti capabil sa simti prezenta alaturi de sine a expeditorului… Fraze de incheiere, Post Scriptum. Strangi atent-atent paginile.
Poate ca din aceasta cauza este atat de interesant sa citesti scrisori straine, sa tragi cu ochiul in sufletul altei persoane. De parca ai avea puteri extra si poti auzi gandurile lui. Niciodata nu am citit o scrisoare nedestinata mie. Nu credeam ca as fi fost capabila sa o fac chiar daca as gasi una. Acum insa stiu- sunt. Ieri seara… Ochii parca stiau ce trebuie sa faca, dupa inertie am inceput sa parcurg randurile, paginile…
La ultimul punct in coltul drept din jos am simtit ca imi curge o lacrima. SI mi-a fost rusine pentru lacrima asta, pentru ca scrisoarea care o citisem era a unui ucigas. Mi-a trezit mila randurile care scria, pentru ca vorbea cu atata dragoste fata de iubita lui, si se adresa atat de dulce mamei sale. Apoi pe o alta pagina vorbeste cu un dezgust si indiferenta despre victima (care din pacate a ramas vie). Si-apoi iar afectiune si dor pentru tot ce ii este drag.
Straniu si de ne-inteles. Monstrul e capabil sa iubeasca.
“Apropo despre Micuta mea. Mama, ma sperie un pic tacerea ei. S-a intimplat oare ceva cu mama ei? Te rog, numaidecat SUN-O SI VORBESTE CU EA. Caci precum mi-a aratat viata, Micuta mea este cea mai cinstita si fidela femeie. Asa ca reiese ca am 2: tu si Micuta. Va iubesc pe amandoua, pe fiecare diferit, dar din tot sufletul si din toata inima! Sun-o, te rog, si zi-i ca o astept, si ea tot sa ma astepte. Mama, totul o sa fie bine, scumpa mea, trebuie doar sa asteptam un pic.”
La acest paragraf am avut doua ganduri: mama isi iubeste copilul chiar daca este ucigas; si oare este fidela si cinstita Micuta la 10 000 km de la el…si care tace?…
”Atat de tare vreau prin minune sa fiu acum acasa, in apartamentul nostru, in 4 (Tu, fratele, Micuta si eu). Sa stam la masa si pentru prima data timp de acesti 10 ani- sa ma odihnesc. Banii…Ne trebuiesc atat de tare noua, dar cui ii trebuiesc eu fara ei…?”
“Mama, astept cu nerabdare o scrisoare cu raspuns de la voi (si o carte!)”
“Te cuprind strans si te sarut. Astept. Sper.”
Black Beauty
Venind in Franta credeam ca voi cunoaste o lume noua, unde nu este nici un fel de discrimare, nici un fel de priviri stangace sau dispret. Nu eram chiar atat de naiva sa cred ca francezii ma vor primi cu bratele deschise si or zice “Hai vina, drag NE-francez, moldave inconnu, vina si ocupa vriun loc de munca la noi, sau fii mai bun la invatatura, fa revolutii si fii CONTRA reformelor cu privire la deportarea strainilor dupa studii” (asta daca esti norocos sa le termini inainte sa-ti vina notificare de la prefectura). Nu, eu nu credeam ca vor spune asa, dar nici nu este lucrul despre care vreau sa scriu…
Am venit in Franta fiind plina de certitudine ca aici nici nu exista homofobi sau rasisti (homosexualii francezi sunt si ei nationalisti). Dar pe loc mi-am dat seama ca e departe de realitate imaginatia mea bolnava. Daca pentru gay maaaarea majoritate face exceptie, pentru ca e trendy sa fii pro-gay, sau sa ai un prieten gay, sau sa mergi in cluburi gay; situatia nu este aceeasi si pentru cei care sunt black.
Pentru prima data cand am inteles asta a fost intr-o, sa zicem- sala de asteptare, pentru interview la un job. Se cautau receptionisti si menajere pentru perioada sezoniera de vara la o retea de hoteluri. Stiti cum inainte cei de culoare se asezau in fundul busului si cei albi in fata? … Exact asa arata sala de asteptare; din partea dreapta s-a instalat partea black si din staga white. Intreaga parte dreapta astepta sa fie chemati la interview pentru postul de menajera, iar stanga- receptionistii. Nimeni nu ne-a asezat in prealabil. Aveai impresia ca toti s-au asezat intuitiv, fiecare stiind parca…….unde ii este locul.
***
Vestea rea este ca nu am obtinut postul de receptionist acolo. Vestea buna este ca m-au primit la acelasi post in alt hotel. Si iarasi despartirea de tabere. La receptie si office erau albi. Menajerele toate, dar toate erau black!!! O data pe zi trebuiau sa depuna badge-ul lor in oficiul directiei, unde era masa superioarei lor, care printre altele era…alba. Intrarea in oficiu se afla in spatele la reception desk, deci treceau inevitabil pe langa noi. Puteai sa zici ca le era teama sa se apropie, chiar teama de noi, chiar teama sa ne intrebe sau sa ne deranjeze. Altii s-ar bucura…isi stiu locul.
Peste jumatate de an 2 receptioniste au demisionat, si pentru prima data(si nu doar in hotelul unde lucram) am vazut o metisa, era noua mea colega. Iar peste inca 2 luni o a doua, era black si se numea Essita. Ne-am apropiat, pot sa zic… Mi-a povestit despre viata ei, ca este una dintre 7 copii din familie si a inceput si ea ca menajera. Avea ambitii mari, vroia sa faca niste cursuri, sa evolueze. A gasit in oficiu un teanc cu CV-uri si le studia. A dat si de CV-ul sau. “Ecaterina, ce crezi despre CV-ul meu?” Mi-a intins foaia. Se distingea de altele, era unicul din 50 care nu avea fotografie. “Essita, dar de ce nu ai pus o fotografie?” Eram sigura ca adevarata cauza era nesiguranta in sine si de frumusetea sa. Dar cauza era alta. “Mi-e frica. Niciodata nu stii cine iti studiaza CV-ul. Daca imi vor aprecia experinta, o sa vin la interview si cel putin o sa pot sa-mi apar candidatura. Dar asa, pot nici sa nu ajung la interview.”
***
Scriu aceste randuri in timpul meu de lucru. Sunt la o misiune intr-o alta intreprindere. Cateva ore in urma a intrat o femeie black sia cerut sa-mi ia gunoiul sub masa. “E frig astazi”, ii zic eu. “Da, nu-mi simt degetele”. “Dar uitati-va este calorifer, incalziti-va”, ii arat spre caloriferul care de bune 3 ore ma tine in comfort si cald. Femeia si-a intins degetele de culoarea unui bordo albicios, a tinut doar cateva secunde si a decis sa plece. Nu stiu daca au incalzit-o aceste cateva momente de caldura.
Apoi am vazut-o plecand. Postul i-a preluat colega sa. Rationamentul logic va comunica déjà despre culoarea pielii sale.
***
Miss Universe si Miss France a anului care a trecut sunt de culoare. Industria revistelor in Europa pentru femei de culoare capata amploare. Unii din cei mai mandri sunt cei de la L’Oreal cu linia lor de produse de ingrijire si cosmetice pentru metisele si black. Miss France, dupa concurs a aparut alaturi de linia Mixa de la L’Oreal. Intr-o emisiune despre diferentele de rasa, responsabila marketing a vorbit cu o mandrie deosebita despre acest fenomen. Pe site-ul oficial insa, nici semn. Toti cei care apar pe site sunt de culoarea pielii albe, cu parul blond si putin pistruiati.
Editorii revistelor “generaliste” pentru femei recunosc- daca pe coperta apare un model de culoarea pielii cat se poate de putin pronuntat de culoare, vanzarile scad considerabil.
***
E stranie lumea asta in care traim. Am venit in Franta fiind plina de certitudine… Si ma tot intreb, oare copiii Essitei , vor avea si ei frica sa puna fotografia lor pe CV?
Să tacă toţi şi toate.
Îmi doresc să se facă linişte, macar pentru câteva fracţiuni de secundă. Să nu mai bată vântul, să nu mai scârţâie scările, să nu se mai audă maşinile. Să nu respire nimeni.
Vreau să vad pustiul din mine. Să ascult tăcerea. Să încerc să-mi amintesc vocea ei.
Am obosit să aştept consolare de la cei de la care până nu demult cerşeam prietenie. Şi ştii care-i ironia? Că subconştientul meu tot pe Ea o caută, pentru un cuvânt de alinare, pentru un moment de tăcere vorbitoare şi singurătate sublimă în două.
Aş fi preferat de mii de ori să mă rănească, să-mi zică că nu vrea să mai fim prietene, că mă urăşte, să ţipe, să mă înjure, dar s-o ştiu vie.
Durerea mută, latentă care s-a născut odată cu moartea Ei, regretele care mă macină, amintirile care mă urmăresc, m-au secat de puteri, de vise, de lacrimi. Plecarea Ei în nefiinţă m-a făcut să conştientizez cât de egoistă am fost. Nu am simţit niciodată nevoia să lucrez la prietenia noastră, pentru că totul mi se părea atât de firesc încât orice contribuţie ar fi debalansat echilibrul si interactiunea noastra aproape telepatică. În schimb, depuneam mult efort ca să fiu pe placul şi să intru în graţia prietenilor noi. Mesaje scrise înainte de teste, teze, zile de naştere. Articole dedicate. Ei nu i-au fost dedicate nici poezii, nici articole, nici mesaje profunde. Mă bazam pe ideea că ea ştie. Ştie că îi vreau binele, că-i doresc succese şi realizări frumoase, că mi-e dor, că-mi lipseşte, că o iubesc. Prezenţa şi suportul ei le-am luat ca pe un lucru cert, garantat. Şi, ştii cu ce am rămas? Cu prieteni puţini, de-mi ajung degete la o singură mână să-i număr. Puţini sunt cei care au jertvit cinci minute ca să-mi scrie că le pare rău şi să mă întrebe dacă pot să mă facă ceva pentru mine sau dacă vreau să vorbim sau dacă vreau să plângem împreună. Nu, nu m-aş fi simţit mai bine, dar măcar nu m-aş fi simţit atât de singură. Acestor persoane le mulţumesc. Pentru că m-au ajutat să păşesc înainte, m-au învăţat să respir din nou, să zâmbesc din nou, să conştientizez că trebuie să învăţ să trăiesc cu absenţa ei fizică. Pentru ca va avea, cu certitudine, mereu un loc în inima şi gindurile mele.
Acum, nu mai am nevoie de scuze întârziate, de păreri de rău, de ajutor cu termenul expirat, de gânduri răsuflate sau cuvinte goale. Nu v-a păsat. Şi nu mai e nimic de spus. Să taceţi şi acum aşa cum aţi tăcut atunci.
Să tacă şi avioanele şi maşinile şi distanţa.
Azi se împlinesc două săptămâni de cînd nu mai e.
Azi, e tăcere.
Se doare
În lumea care oscilează
Captivă-n pînză de minciuni,
Se iartă, plinge si visează
Şi se aspira la minuni.
Se fuge-n vid de disperare,
Se roagă-n gînd, fără şoptire,
Se-ascunde-n linişte, se moare
De dor, plictis sau de iubire.
Se scriu cuvinte nenăscute,
Se-ascunde cerul din priviri,
Se-mperechează riduri mute
Cu crăpăturile-n clădiri.
Se ninge, plouă, se furtună,
Se-neacă soarele în mare,
Se schimb-o viaţă pe o lună,
O lună-n care nu se doare.
Inception
Trebuie sa atentionez ca nu am scris nimic de vreo doua luni, prin nimic am in vedere, nimic. Si daca, cele ce urmeaza a fi expuse va vor parea extrem de banale si copilaresti atunci va sfatuiesc, sa gasiti in coltul drept al monitorului butonul rosu si sa-l apasati cu indirjire. Caci ce folos?
Acum o luna traiam cu un suris pe fata, o stare de asteptare nemasurat de placuta, cei care imi sunt apropiati stiu de ce. Traiam condus fara sa stiu de o inscriptie de pe peretele loungelui unde eu obisnuiesc sa gindesc, „dream as if you’ll live forever, live as if you’ll die today”. Traiam un vis unde ideea otravitoare se ascunse ca un parazit, sa ma ierte Cobb de plagiarism. Cu toate ca pina la urma totul a fost inutil, imi pare bine ca am incercat, imi pare bine ca am inteles ca e apreciat corect acela care nu este măsurat împreună cu piedestalul pe care şede. Piticul nu e mare, chiar de-ar sta pe un munte. Colosul îşi va păstra mărimea, chiar dacă va sta într-un puţ.
Timpul a trecut, am lasat in spate, amintiri, prieteni si locuri, am pierdut ochi pe care ii adoram sa-i privesc, in care se reflectau dragostea mea, nemarginita putere a prieteniei. Mi s-a reprosat nu demult ca maturitatea nu imi este comuna, ca actionez neserios, ca reflectez ceea ce vad intr-o maniera mai mult banala si irationala, intr-un cuvint, copil. Aici, peste tot unde am privit am văzut mulţi bătrâni, unii erau liniştiţi şi resemnaţi, alţii erau excentrici şi rebeli, dar toţi erau
bătrâni. Mai bine raman copil,sa iubesc,sa intreb si sa surid, timpul singur va veni dupa mine. Pina la urma, noi cream anii, iar ei sunt recunoscatori. Maturitatea si intelepciunea mea consta in faptul ca eu nu ma grabesc, nu uit si nu ma prefac ca imi pasa.
Nu inteleg oamenii care vorbesc despre ceea ce nu stiu, ca analizeaza ceea ce nu inteleg si ca condamna ceea ce le-a creat ca personalitati. Adevarul argumentului consta in faptul ca el tot timpul va putea fi combatut, ca orice afirmatie va fi supusa devreme sau tirziu criticii. Chiar si eu uneori calc pe aceasta grebla filozofica, spre exemplu, am fost intr-o biblioteca care m-a fascinat prin marime, prin nebunie, caci este si ea un azil al gindurilor noastre ne-banale. Am inteles, ca voi avea dreptul deplin sa critic doar cind voi aseza si eu acolo, o idee originala, ce va schimba fata lumii pentru care am atitea sentimente contradictorii.
Am rugat o prietena foarte apropiata, sa ma exprim, sa fiu citit, sa fiu inteles de cei care vor asta. Daca se mai intreaba cineva de ce am ales aceasta cale, o sa raspund ca am ales-o din aspiratie, dintr-o curiozitate nebuna fata de oameni. E prost omul care cumpără calul pentru că i-a plăcut pătura şi frâul.
C.V. TRAIAN
Grand
Am visat mult la ceea ce am acum. Am asteptat cu nerabdare sa urc in avion si sa ma duca departe, acolo, langa EL, langa mare, langa viitorul meu devenit prezent..asa-dar…am zburat. In spatele meu am lasat o viata, o viata plina de toate..o copilarie, o camera, o pereche de ochelari roz, un Eliade, un McDonald’s, o rutiera 129, o ‘besedka’, un blog, un 4 si un 3, si un ‘am doar 18 ani’. Eram pregatita pentru o schimbare, sa absorb fiecare picatura a Frantei si sa ma dizolv in ea, sa trec peste dor si melancolie pentru propriul bine, si sa ma intorc la acea viata cand o sa vina timpul, preferabil in perioada vacantelor. Dar inima nu alege cand sa lacrimeze, asa ca nici eu nu am avut de ales.
Pe o masuta de lemn langa pat sta un mic kolaj. Prietena mea mi l-a facut drept cadou de la revedere. Sunt vrio 7 fotografii din anii mei din liceu..cu cele mai apropiate persoane. In fiecare dimineata cand ma scol- il privesc. Mult. Nici nu-mi dadeam seama cate zeci de amintiri pot sa treaca intr-o minuta in memoria unui om. Sentimente atat de diferite, amestecate…puternice, cu miros de fum de tigara, gust de martini si jasmin, zvon de zambete si rasete si tocuri tzocainde.
Am tot ce am vrut si acum imi pun noi scopuri. Ma invata a doua mama ca planca trebuie pusa cat mai sus, pentru ca tinzand la mai mult, chiar daca nu atingi varful, ajungi destul de departe si mai ai gust de lupta. Nu mi-e frica sa ma avant in aceasta calatorie pentru ca il am langa mine pe EL, si brat la brat vom trece peste toate. Si parca am tot ce a vrut si am zburat. Si chiar sunt fericita aici, chiar fericita. Dar fiecare dimineata, cand ma scol…privesc kolajul si mi-i dor..nebuneste..de toti EI, ai mei, atat de apropiati de parca imi pare ca avem acelasi sange, sangele rosu aprins al pasiunii pentru viata, rosu aprins din tricolor, rosu aprins al dragostei pe care o putam unul pentu celalalt…fiecare in felul sau.
Mi-i dor de voi, prieteni..mi-i dor de noi. Mi-i dor de Eliade.
De casa?? Daca mi-i dor de casa si de mama? Sa nu indrazniti sa ma intrebati vreodata o astfel de intrebare.
nu, azi nu…
se zice ca cele mai multe minciuni se nasc drept replica la intreabarea “ce mai faci?”. de cele mai multe ori, raspunsul e “sunt bine, merci, tu?”. rareori se face exceptie de la regula, si atunci, doar in prezenta celor mai apropiati si de incredere…
nu, azi nu voi minti, tu doar intreaba-ma, intreaba-ma orice, azi voi spune adevarul. iti voi zice ca nu mi-e bine defel, ca zimbetul mi-e fals, ca vreau sa plec cit mai curind, ca am obosit…
azi scriu fara diacritice sau majuscule, azi sunt trista, si nici detaliile nu mai conteaza chiar atit de mult
articolul este dedicat celor dragi mie, celor care nu-mi cred minciunile, celor de care intr-adevar imi pasa…
fetei cu zimbet larg, celei cu gropita in barbie, blondei cu ochi tristi, blondei cu pistrui, brunetei cu ochi albastri, lui origami
baiatului cu cravata, celui nonconformist-etern-indragostit, blondului cu maiouri dungate, brunetului cu bucle…
aşa simt…
Nu mai ştiu cum să încep un articol.
Nici măcar nu ţin minte cînd am scris ultima dată ceva aici.
Acum încerc să exprim în scris ceea ce nu pot spune nimănui.
Cele mai mari schimbări în viaţă sunt urmate de succese si eşecuri, avantaje şi sacrificii.
Care cîntăresc mai mult? greu de spus…
Sunt persoane care reuşesc să îmbine perfect totul cu pierderi minimale, pe cînd alţii nu reuşesc decît să eşueze, lasînd loc regretelor
Sunt acasă de 16 zile. Lungi, interminabile, 16 nopţi aproape nedormite. Cît de greu e să conştientizezi că nimic nu mai e aşa cum era atunci cînd ai plecat. Cît de dureros apasă ideea că şi acasă ai devenit aproape străin. Cît de neputincios te simţi în faţa faptului că nu ai reuşit să păstrezi nici jumătate din prieteni. Alte grupuri, alte glume, alte planuri, din care tu nu mai faci parte deja. Şi vrei să strigi, vrei să spui cuiva ce te apasă…iar în jur nu e aproape nimeni căruia să-i pese.
Aşa simt…
Ai simţit vreo-dată cum e să îndepărtezi, neintenţionat, cele mai dragi ţie persoane?
Aşa simt…
Şi îi invidiez pe cei care au putut să păstreze prieteniile intacte, să lege noi prietenii…Mie nu mi-a reuşit. Acum plutesc undeva în aer, fără nici un suport, şi peste tot mă simt străină…
Aşa simt…
Nu sun nimănui şi nici nu prea răspund la telefon. Nu întrebaţi….nu ştiu de ce…Mi-e frică să conştientizez că am eşuat…
Aşa simt…
Nu reproşez nimănui nimic. E probabil cursul natural al vieţii.
p.s. mi-e dor de voi, de noi…
Aşa simt…
Distrugătorul
Priveam acuma pozele colegilor de pe facebook. Mă apucă câteodată aşa zdviguri. Profile pictures. Nu, serios, pentru interes intraţi la profile pictures a oricărui prieten şi făceţi diferenţa dintre prima sa fotografie postată..şi ultima adăugată. Primele noastre fotshi, pe vremuri când doar am descoperit de facebook erau de prin a 10. Practic poţi să citeşti viaţa unui om pe parcursul acestor 2 ani trecuţi doar după pozele sale. L-am ales pe el, prietenul meu de demult, rămas acolo, cu care am trecut chiar din a 10 şi până în ultima zi de şcoală- 31 mai, ai mei cei mai scumpi ani de liceu. Doamne, ce aş mai rămâne să învăţ un an aici. Nu pentru că o să-mi fie dor de profesori sau cabinete, dar simplu- să văd cine o să facă primul pas de omucidere în colectiv, şi cât timp va trece până la următoarele.
Anii de liceu sunt cei mai interesanţi. În a 10 îi urăşti pe toţi pentru că nu-i cunoşti. A 11 e pentru a se iubi între noi şi pentru a savura viaţa în roz şi prieteniile veşnice pân la adânci bătrâneţi. Iar a 12 e cireaşa de pe tort- cel mai dulce desert, cea mai frumoasă recompensă…În a 12 înţelegi de ce şcoala e şi şcoala vieţii. Mamă dragă, ce ipocrizie, ură, vorbe şi fapte. Câtă nemulţumire şi câtă invidie. Dar zâmbete false! Dar minciuni şi “padle”! Cel mai klassna e că fiecare, dar fiecare vede asta, fiecare o face şi o rabdă..şi cel mai picant- fiecare o savurează..până la ultima picătură. E ceva bolnav în psihica noastră, sau asta-i educat în noi subconştient?.. Ce-aş mai sta eu aici şă văd teatru…ce-aş mai participa.. Sunt foarte mulţumită soartei că anume aşa clasă am avut şi aşa colegi. Că în perioada fragilă a vârstelor m-a aruncat în foc şi gheaţă şi în ei- ai mei cei mai apropiaţi lupi flămânzi.
Fotografiile erau a prietenului meu de demult, rămas acolo. Era micuuuuţ şi prostuţ în prima sa fotografie. Era “smeshnoi” (iertaţi-mă de exprimare, dar am dat deja bacu la română). Era “normal”. Era acela pe care îl ştiam de copilă. Ultima sa fotografie eu i-am făcut. E obosit pe ea. E cu inimioara obosită. E obosit de voma pe care i-o provoacă societatea din jur, într-un timp chiar împreună vomitam de ea. Acum vomită el de mine, şi eu de el. Kartina Repina- “Priplyli”.
ah da..am încălcat drepturile de autor. Paaaa!
